Materialele comune pentru pahare de plastic de unică folosință includ polipropilena (PP), policarbonatul (PC), tereftalatul de polietilenă (PET), polistirenul (PS) și acidul polilactic (PLA).
Conform etichetelor de reciclare din plastic, rezistența la căldură a diferitelor materiale variază semnificativ. De exemplu, PP (Nu. 5) poate rezista la temperaturi de până la 120 de grade , PET (Nu. 1) de până la 65 de grade , iar PS (Nu{. 6) este atât rezistent la căldură-, cât și la rece-, dar nu poate fi pus la microunde. Rezistența la compresiune a paharelor de plastic de unică folosință variază în funcție de material. Paharele tradiționale din plastic (cum ar fi PP, PS și PET) au o rezistență la compresiune între 26N și 975N, în timp ce paharele din plastic PLA au o rezistență la compresiune între 26N și 151N. În ceea ce privește izolarea termică, paharele de hârtie de unică folosință sunt în general superioare paharelor de plastic de unică folosință. Paharele din hârtie ondulată și cu pereți dubli-de hârtie goală oferă cea mai bună izolație, cu temperaturi la suprafață care depășesc 20 de grade în comparație cu paharele obișnuite din plastic PE.
Unele pahare de unică folosință care pretindeau a fi „biodegradabile” conțineau plastic PP ne-biodegradabil și nu s-au degradat complet în testele care simulează condițiile de compostare industrială, cu o rată de dezintegrare de 0%. Testele au arătat că nu a fost detectată nicio migrare a microplasticului în probele de pahare de plastic PS, PET și PLA după scufundarea în apă clocotită timp de 2 ore. Unele produse substandard prezintă un risc de depășire a limitelor de substanțe nocive; de exemplu, s-a constatat că unele produse au niveluri excesive de 3-clor-1,2-propandiol, o substanță clasificată drept cancerigen din Grupa 2B de către Agenția Internațională pentru Cercetare a Cancerului (IARC) a Organizației Mondiale a Sănătății.
